radio…fm…

Putin ne mai desparte de sfarsitul unei batalii dusa pe mai multe fronturi in ultimii 16 ani. Economic, inca dezastru. Politic, avem si noi coruptii nostri. Social…sublim dar lipseste cu desavarsire. Ce ne ramane este doar speranta ca ultimii ani nu au fost degeaba, si ca odata cu intrarea in marea familie europeana, lucrurile se vor schimba in bine.

Asta este de fapt speranta tuturor romanilor.

Sa nu uitam ca, pe 25 aprilie 2005, cand se semna la Luxemburg Tratatul de Aderare, putini aveau curajul sa afirme ca vom fi parte din Uniunea Europeana inainte de 2008. Sortii au fost insa de partea noastra, si iata ca ne despart ceva mai mult de 3 saptamani pana la momentul adevarului.

Si spun asta deoarece intrarea in uniune inseamna mult mai mult decat libera circulatie, accize mai mici sau drept de munca in diferite tari europene. Sa nu uitam ca momentul aderarii este de fapt doar un prim pas, procesul in sine durand mult mai mult.

Presedintele Romaniei, Traian Basescu spunea in luna septembrie a acestui an, in declaratia facuta cu ocazia Raportului Comisiei Europene, ca cine isi inchipuie ca vom trai mai bine, se inseala amarnic. Nu stiu cati i-au luat declaratia in serios, dar greul abia acum vine.

Pe plan economic stam prost. Poate ceva mai bine decat in anii trecuti, dar inca avem o gramada de probleme . Cresterea economica de 6,1 % din perioada 2000-2004 a fost insotita de o majorare a depozitelor populatiei la banci intr-un procent mult mai mare decat media Uniunii Europene. Asta ar fi un fapt pozitiv, daca nu am lua in considerare faptul ca depozitul bancar mediu al unui roman este, conform studiilor, la un nivel de doar 44 la suta din cel al unui bulgar, ceea ce inseamna ca procentul de crestere este raportat la o baza mai mica, de unde apare si diferenta . Asta s-ar numi o situatie fals pozitiva, mai ales daca ne gandim si la faptul ca psihologia romanului il indeamna la prudenta, in conditiile unei scene politice relativ instabila. Sa nu uitam si faptul ca depozitele populatiei sunt de doar 9 miliarde de euro, ceea ce este foarte putin la o numar de 22 de milione de locuitori.

Dupa 2004, cresterea a fost intr-un procent ceva mai mic, dar a generat o oarecare speranta in randul populatiei oraselor puternic industrializate, peste restul tarii plutind aceeasi incertitudine. Acum dupa intrarea in UE, lucrurile vor sta putin diferit. Balanta pe 2006 va fi tot negativa, datorita raportului dintre export si import, in ciuda preconizarilor de anul trecut privind o crestere a exportului de aproximativ 15 procente, precum si a celor 4 rectificari de buget, care nu au facut altceva decat sa mareasca deficitul. In concluzie, intram in EU cu un mare handicap, care va fi adancit si mai mult datorita nivelului accizelor de dupa 1 ianuarie 2007.

Recentele exolutii ale monedei europene in raport cu dolarul se pare ca nu ingrijoreaza UE. Iar asta ar trebui san e dea putin de gandit, in masura in care intrarea Romaniei si Bulgariei insemna de fapt deschiderea a doua noi piete de desfacere pentru europeni. Ceea ce s-ar putea traduce oarecum printr-o sacrificare a marfurilor romanesti in detrimentul celor produse in Uniunea Europeana, situaitie care va duce putin cate putin la stabilizarea Euro. Un alt fapt negativ pentru buzunarul romanului va fi cresterea pretului la energie, acesta avand loc, in principal, pe fondul deciziilor UE privind importul de energie (ex. gaz natural) din tarile cu o instabilitate politica accentuata.

La agricultura stam si mai prost. Chiar daca suprafata agricola a Romaniei este de aproximativ 62 de procente din total, mult mai mare decat media europeana, lipsa unei politici coerente in domeniu, a unor finantari serioase precum si a infrastructurii aproape inexistente, transforma industria agricola intro doamna batrana si inutila, reflectata si in importurile de produse din ultimii 10 ani. Pozitive vor fi insa evolutiile de dupa 1 ianuarie, chiar daca masurile luate vor da rezultate intr-un interval de timp relativ mare.

Intre politicile preconizate pentru anul viitor as aminti reducerea variatiei preturilor produselor agricole cu aproximativ 10 procente, cresterea investitiilor in sectorul agroalimentar, precum si cresterea exporturilor la unele produse specifice tarii noastre, gen miere, nuci sau fructe de padure.

Sa nu uitam totusi ca politica agroalimentara a UE este in avantajul marilor producatori, singura sansa de supravietuire a intreprinderilor mici si mijlocii din domeniu fiind tocmai orientarea catre produsele care vor avea cea mai mare cautare pe piata europeana.

Ramane o singura problema, si anume cea a existentei unor programe suficient de competitive pentru a atrage fondurile pe care UE le va pune la dispozitie, un capitol in care Romania a avut mari probleme in ultimii ani, si pentru care nu se intrevad solutii viabile in urmatoarea perioada. In concluzie taranul roman o va duce tot mai prost, pana in momentul in care va sti sa isi conduca micile plantatii dupa politica europeana. Asta va insemna de altfel, necessitate existentei unor programe viabile din parte guvernului, programe in stare sa-I explice agricultorului roman ce are de facut. Altfel, vor aparea speculantii, cei fara pamanturi, dar cu sufficient creier incat sa inteleaga si sa profite.

Rap[ortul Moscovici adoptat de Parlamentul European nu cu mult timp in urma, a subliniat mare parte din problemele cu care se confrunta Romania inainte si mai ales dupa aderare. Coruptia, absorbtia fondurilor destiante agriculturii, problemele de mediu, situatia minoritatilor sunt aspecte la care Romania mai are mult de lucru.

Ni se ureaza “Bun Venit in UE!” dar oare suntem constienti, si mai ales pregatiti pentru ce ea ce inseamna aceasta aderare? Sau ne vom trezi in cateva luni cu ample miscari de protest, ca semn al evolutiei socio-economice ulterioare aderarii?

O serie de intrebari la care ar trebui sa ne gandim in noaptea de 31 decembrie, atunci cand ne vom ura reciproc “La multi Ani, europeanule!!!”