radio…fm…

M-am decis greu sa scriu despre Spania vazuta prin ochii unui roman. Si asta in conditiile in care marea majoritate a romanilor de aici sunt dispretuiti, nu de spanioli, ci chiar de cei de acasa. Apelative gen “capsunari”, “sclavi” le-am intalnit destul de des in presa romaneasca, si mai ales spuse de “oameni de seama” din Romania. As fi curios sa aud si motivatiile lor pentru ceea ce spun.

M-am decis greu pentru ca este un subiect complex, care necesita timp si destul efort din partea mea, pe care nu stiu sigur daca sunt dispus sa il fac pana la capat. Locuiesc in Madrid de 3 ani, timp in care am cunoscut multa lume, romani si nu numai, oameni cu diferite pregatiri, cu diferite scopuri in viata mai mult sau mai putin onorabile. Au fost experiente pe care merita sa le stiti si voi, chiar daca nu puteti schimba un curent de opinie. Nu mi-e rusine ca am plecat din tara. Asta nu ma face mai putin roman. Intr-adevar, nu urla patriotismul in mine, nu urla nici inainte, dar asta doar pentru ca, in conditiile unei globalizari accentuate, mi se pare doar o exprimare de fatada. Si nu e vorba de lasitate, ci pur si simplu de constientizarea ca, indiferent daca esti sau nu dispus sa mori pentru o tara sau pentru un ideal, asta nu schimba cu nimic inutilitatea gestului (pentru ca tot ma intrebase cineva daca sunt dispus sa mor pentru tara mea!!!).

In cei trei ani de “capsunareala”, am vorbit intotdeauna frumos de Romania. Si asta in fata unor oameni care stiau doar de Dracula si de comunism. Am avut rabdare si suficiente cunostinte de limba spaniola, pentru a le explica faptul ca avem o istorie si o cultura poate la fel de valoroase ca ale lor, ca stim ce este un calculator, stim sa-l folosim, ca uneori suntem in stare sa vorbim ceva mai multe limbi straine decat ei. Nu s-au simtit jigniti. Ba din contra, au fost uimiti de faptul ca, in ciuda atator vitregii ale istoriei, am supravietuit ca natiune, si suntem in stare sa mergem mai departe. Ba chiar a trebuit sa-i explic unei ziariste din Chile ca “romanes” si “romana” nu au nimic in comun, si ca Romania nu este o tara plina de tigani. Cand i-am daruit un cd cu o prezentare multimedia a Romaniei, a fost uimita de frumusetea unei tari de care nu stia nimic, si pe care nu avea intentia sa o cunoasca. Acum vrea sa ne viziteze tara.

Un alt caz este cel al unui tanar spaniol care a vizitat Romania in urma cu aproximativ 2 luni. S-a intors incantat de ceea ce a vazut. Si vrea sa vada si mai mult. Intamplator imi este prieten, si intr-un alt articol, ca voi spune povestea lui.

In ceea ce priveste romanii din Spania, si Spania vazuta prin ochii “capsunarilor”, vreau sa le amintesc celor care ne-au jignit de atatea ori, ca nu suntem niste dobitoci, ca exista multi oameni cu studii superioare, ziaristi, profesori, oameni de afaceri, inclusiv profesori universitari care le predau studentilor cursuri de limba spaniola. Prin urmare, am destule motive de mandrie, in ceea ce priveste comunitatea romanilor de aici. Ca sunt si infractori, sau oameni cu aspiratii marunte…e clar, dar nu e un motiv pentru a-i blama pe toti.

Am sa va povestesc despre locurile pe care le-am vizitat, despre oamenii pe care i-am intalnit, si despre lucrurile pe care le-am facut. Spania e o tara frumoasa, pe care, daca ajungi sa o intelegi, este imposibil sa nu o placi. In plus, este un loc de unde poti sa o iei de la capat. Poate nu cel mai bun, poate nu cel pe care ti l-ai dori, dar exista posibilitatea, si, pana la urma, asta conteaza!