“Uneori
chiar si stelele mor
lasand in urma goluri
pe care nu le poate umple
decat lumina altor stelele”
la - sol - sol - si…
un portativ abstract
cantat uneori de lira lui Orfeu
in serile cand zeii mai aveau si timp de muzica.
Intre muncile lui Heracles
si razboiul din Troia
m-am nascut eu
orbit
de alte portative
inscrise in geometia unui crepuscul.
Inca nu murise steaua…sus pe cer
Iar zeii, cruzi si patimasi
mai aveau timp de colinde
intre un pocal de nectar
si-o crima-nfaptuita
din ratiuni de ei stiute.
Apoi au trecut anii
sau poate veacuri…si milenii
Portativele s-au schimbat
Lira lui Orfeu
a ajuns doar un obiect de muzeu
la care nu mai canta nimeni
Chiar si zeii s-au intors acasa
Sau poate, au murit odata cu steaua.
la - sol - sol - si…
si locul gol a ramas.
Nu s-a mai nascut nimeni!
Doar eu, notand constiincios
pe portativ.
Nu alte note, ci doar
secundele ce trec.
0 responses so far ↓
There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.
Scrieti un comentariu