radio…fm…

-sau despre lumea in alb si negru-

fragment dintr-o conversatie…

…

- Nu te-ai saturat sa vezi un da sau un nu in fiecare dintre raspunsurile pe care ti le dau?

-Deloc. Mai tare ma enerveaza ca nu poti accepta sistemul. La el poti reduce totul. De la legile societatii si pana la viata in sine.

-Nu sunt de acord. Nu poti sa cuantifici in doua valori ecuatii care depasesc in complexitate chiar si imaginatia. Iti vine usor sa faci un paralelism intre lumea in care iti desfasori activitatea si viata de zi cu zi. Dar nu e indeajuns. Nu poti reduce lumea la 0 si 1.

-Se poate. Si chiar o fac in mod frecvent. Pentru mine fiecare actiune in parte ia o valoare negativa sau pozitiva. Cuantific fiecare miscare si pe baza ei generez o diagrama Karnaugh. De acolo porneste de fapt tot sistemul de legi. Si creierul vostru functioneaza pe baza aceluiasi sistem. Chiar daca introduci mai multe necunoscute intr-o ecuatie, le poti abstractiza si pot deveni 0 si 1. La fel poti proceda si pentru a genera solutii pe baza unor concluzii date. Desi aici ai nevoie de mai multe valori de la care sa pornesti.

- Si atunci cum explici complexitatea in sine? Complexitatea ca element natural? Ce te face sa crezi ca, la baza a plecat de la acelasi sistem al dualitatii valorilor? Intr-adevar, recunosc un un sistem binar in natura, dar nu ii pot aplica legile in toate cazurile. In plus, chiar apeland la cea mai abstracta forma de logica, nu pot rezuma tot la cele 3 operatii de baza ale sistemului binar. E nevoie de mult mai multe.

-Nu. Doar pentru ca te-ai obisnuit tu sa cauti altceva, nu inseamna ca el intr-adevar exista. Pana la urma tot ce ne inconjoara se supune acelorasi legi ale fizicii, pe care le poti rezuma la sistemul binar. Pentru ca de la el au plecat. In sistemul binar, orice operatie pleaca de la elementele de baza, indiferent de valoarea lor, iar relatia dintre ele este data de operatorii logici. Cei trei de care vorbeai mai devreme.

-Asta stiu, dar hai sa luam un exemplu. Suficient de complex incat sa-ti dea chiar si tie dureri de cap. VIATA insasi. Cum poti explica ceva atat de complex intr-un sistem binar?

- Tocmai iti spusesem ca nu conteaza valoarea pe care o iau elementele dintr-o operatie binara, atata timp cat respecta operatorii dintre ele. Abstractizand fenomenul, il putem reduce la o ecuatie. Una care sa genereze o concluzie valida pornind de la mai multe premize incerte. Ca sa ne folosim tot de diagramele Karnaugh, vom introduce doar 6 variabile, carora le vom da valori definite: cunoastere = A, intuitie = B, constienta = C, creatie = D, entropie = E, paradox = F . Am introdus doar sase concepte pentru a-ti da seama ca totul, de fapt, se reduce la o singura valoare. Care, din pacate e zero. Si asta pentru ca, indiferent de relatiile pe care le stabilesti intre elemente, rezultatul trebuie sa fie acelasi echilibrat zero.

- Adica vrei sa spui ca viata in sine e doar un accident cu durata finita, si ca, la un moment dat va trebui sa se reduca la acelasi concept universal al echilibrului? Atunci care i-ar fi scopul? Pentru ca notiunea de accident nu poate fi adevarata. Nimic in Univers nu are loc din intamplare, ci ca urmare a unor legi bine stabilite…

Va continua…