radio…fm…

avem

altare de sticla
raspandite prin bodegile sufletului
(murdare)
prin care se iţeşte un ochi
încercănat pe prea multe rugăciuni
către nimeni

doar paşi purtaţi letargic
intre două
sinusoide de gînduri
răspîndindu-se prin corp ca o otravă
(vitriol filozofic
menit să nască furtuni
in cupele de şampanie
ale snobilor)

în fiecare din noi
exista un filozof
pe care-l ţinem în lesă
scurt şi strîns

ne e teamă de el
nu cumva să stîrnească
haita de zei rebeli
care umblă bezmetici
prin unghere de vis
de care noi am uitat

“Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului!”

Chiar dacă ziua de mîine
Va fi la fel de banală,
Vom şti să rupem din gînduri
Un colţ
cu care să hrănim…iluziile.

(click pe iluzii, s-ar putea sa va placa!)