radio…fm…

E dificil sa scrii despre un blog. Pentru ca, implicit, trebuie sa scrii si despre persoana
din spatele blogului. Un/O necunoscut/a caruia ii acorzi prezumtia de genialitate sau prostie pe criterii subiective.

Si totusi imi asum ingrata sarcina de a tine un jurnal despre cele mai interesante bloguri
de pe Internet. Nu un RSS in care sa indexez link-uri, ci chiar o oarecare forma de recenzie.
De ce am ales-o pe curtezana pentru a deschide aceasta categorie de insemnari? Pentru un fragment de post care mi-a atras atentia :
“si fiindca in continuare am de gind sa scriu despre iubiri, prieteni si… drepturi de autor.”

Un om care nu se dezice este un om cu principii. Iar pe un om cu principii nu poti decat sa il pretuiesti, chiar daca nu esti intotdeauna de acord cu el.

Trebuie sa recunosc, insa, ca mi-a fost destul de greu sa aleg un blog pentru debutul acestei categorii.  Asta si datorita numarului de bloguri de buna calitate prin care a trebuit sa trec. Oricum ,promit ca nu-mi va scapa nici unul din blogurile care merita atentie. Va fi intr-adevar o lista subiectiva, intrucat procesul de electie imi apartine, dar cred ca nu sunt chiar atat de absurd incat sa nu mentionez o pagina care merita asa ceva.

Si totusi, ce se poate spune despre un blog?

Un psiholog ar incerca sa construiasca un profil pe baza celor scrise. Un literat ar incerca sa faca o analiza a continutului iar un jurnalist probabil ar cauta informatiile. Si totusi, nu este suficient.
Pentru ca, de multe ori, ceea ce scrii nu te reprezinta ca persoana ci doar ca personaj. Din punct de vedere literar nu le poti clasifica, intrucat marea majoritate nu aspira la calitatea de opera de arta, iar informational, sunt extrem de subiective.

Ramane doar sa-ti faci o opinie care sa imbine cele trei “argumente” de mai sus, in incercarea oarecum disperata de a crea o regula a bunului simt, capabila sa guverneze nu un clasament ci doar o forma de structuralizare.

Sa revenim totusi la blogul de debut.

“Coercitia literara isi face veacul printre fraze al caror inteles transcende personajul” - o fraza al carei inteles l-am intuit doar in momentul in care am citit parte din posturile curtezanei. Fraze al caror subiect devine o forma de constiinta literara, dominata sporadic de traume si frustrari. Imaginea creata, cu usoare tente de sociopatie, devine si mai pregnanta atunci cand vorbeste despre sine.
Mi-a atras atentia in special acest post, care seamana mai mult cu un strigat de disperare. Nu e poezie, e doar un text in care frazele devin versuri, in drumul lor catre lumina intelegerii. Suna poetic? Sau romantic?

Nici una nici alta. E doar o forma care imbraca un continut a carei goliciune iti naruie si cele mai ascunse sperante. E durere.

“Intotdeauna pionii au stricat tot jocul. Trebuie inlaturati. Aruncati. Ejaculati de pe tabla de sah. Ce fiara se multumeste cu resturi????????????????????????????????? “

Doar una care nu are curajul de a merge pana la capat. O hiena multumita de ranjetul ei, traind abscons in umbra unei alte fiare, care, odata, a dat dovada de curaj. Ramane doar o singura intrebare: Care din cele doua fiare esti tu?

…pentru a se deschide la o alta adresa, proprie, si cu alt continut. Am sa va tin la curent.

Din cand in cand, locuind la mare departare de tara, imi place sa ascult cate un post de radio romanesc. Sau sa descarc un podcast, sa-l incarc pe mp3 player si sa-l ascult ori de cate ori am putin timp liber. Astfel, zilele trecute, am avut “mala suerte”, cum spun spaniolii, sa ajung la o pagina de unde am descarcat o asazisa emisiune radio, in care un moderator (si blogger) il intervieva pe Radu Ionescu. Sau cel putin asta era intentia lui. Numai ca: ii lipsea coerenta, talentul de a prezenta ceva in direct si, cel mai rau pentru un post de radio, vocea. Imi pare rau pentru Radu, dar nu-l sfatuiesc sa mai accepte invitatia individului…

Alt sfat si pentru moderator – lasa-te de radio. Ramai doar cu blogul, pentru ca scrii mai bine decat vorbesti.

P.S. Am observat ca podcastul era ceva mai vechi, de prin 2006, dar n-are importanta. Vocea nu s-a schimbat.

Pentru ca ma fost taguit de Gabriel, imi fac datoria “morala” de a lua leapsa in serios si de a spune ce-mi lipseste:

1. Timpul - pentru a duce la bun sfarsit tot ce am in plan.

2. Imaginatia - pentru a descoperi si mai multe cai de a-mi duce la bun sfarsit ce am in plan.

3. Rabdarea - aici stau prost de cand ma stiu…

4. Increderea - nu in mine(aici am destula!), ci in oameni.

5. Pestisorul de aur - care sa-mi implineasca 3 dorinte, si dupa aia poate sa iasa la pensie, ca oricum n-o sa mai fie bun de nimic.

Pentru ca e leapsa, trebuie sa taguies si eu, la randul meu, 5 persoane : Luciat,(pentru ca e “informatoare” mea favorita in domeniul beletristic), Andrei (pentru distopia obosita), Tonys (filozoful de pe wordpress) , Marius Nicolescu (pentru modul transant in care isi scrie posturile) si Krossfire (pentru ca-mi spune ce e nou in gotic).

Am rugat-o pe Eloa sa-mi raspunda cistit la 10 intrebari. Fara capcane semantice…spun eu…

Iata intrebarile…si raspunsurile :

1. Daca dai la o parte blogul, ce ramane din Eloa?

O tipa care face misto de barbati de cate ori are ocazia.

N.R. Sa intelegem ca, la un moment dat, si barbatii au facut misto de Eloa?

2. Intr-o fraza, cum ti-ai caracteriza blogul?

O colectie bogata de dureri.

3. Imagineaza-ti ca traiesti in America, acum 150 de ani, si ca esti membru al unui trib indian. Care ar fi animalul pe care ai vrea sa-l ai drept totem?

Quetzalcoatl (Sarpele cu pene)

N.R. Saracii tolteci, mayasi si azteci. Eroul lor civilizator a ajuns animal de totem…

4. Ce preferi intr-un joc, gambitul sau cacealmaua?

Gambitul. E minunat cand nu stie ce-l asteapta.

N.R. Pentru necunoscatori…Gambit = in sah, sacrificiul unei piese pentru a obtine anumite avantaje.

5. Daca intr-o zi nu ar mai exista internetul, cum te-ai simti?

Mai reala.

6. Cum ai caracteriza barbatii?

100% orgoliu, 0 sentimente.

7. Dar femeile?

Victime.

N.R. Sunt sigur ca barbatii ar raspunde exact invers…

8. Imagineata-ti ca sunt pestisorul de aur si trebuie sa-mi spui cea mai mare dorinta a ta. Care ar fi aceea?

Sa ma indragostesc.

N.R. imagineaza-ti in continuare!!!!

9. Ce are in plus sau in minus Eloa fata de persoana din spatele numelui?

S-a spus ca Eloa e o parte din Ana. De fapt, Ana e o parte din Eloa. Sunt foarte rare momentele in care sunt capabila de sentimente. Imi petrec mult mai mult timp fiind cinica.

10. Cum definesti inteligenta?

Capacitatea de a pune in legatura intentionat toate cunostintele pe care le-ai acumulat accidental.

Incet dar sigur, blogurile devin o componenta esentiala a unei retele, la fel de extinsa ca internetul, de interactiune sociala. Daca in urma cu doar cativa ani blogurile erau doar jurnale personale, continand informatii si pareri relevante doar pentru un grup relativ mic de cititori, ele au ajuns acum sa reprezinte o adevarata putere media.

Evident, nu toate. Pentru ca aici putem vorbi doar de acele bloguri care ocupa un segment de nisa, specializate, si care au castigat suficienta credibilitate printre cititori. Si totusi, in Romania, ce inseamna credibilitatea unui blog? Ce fel de informatii ofera el? Sunt intr-adevar relevante? Sau exprima doar o parere personala a autorului?

Pentru ca avem de-a face cu o diferenta uriasa. Un Corporate Blog va contine intotdeauna informatii in concordata cu politica de imagine a firmei. Asta inseamna ca veridicitatea lor poate fi pusa sub semnul intrebarii, intrucat o informatie va fi intotdeauna filtrata de interese.

Orice blog de nisa va contine insa, informatii si pareri personale. Informatia si parerea personala din pacate, nu au un mariaj fericit. Pentru ca una va trebui sa fie seaca, in stil jurnalistic, iar cealalta va fi subiectiva, pentru ca de aia este parere personala. In conditiile astea ii dam dureri de cap oricarui cititor, in incercarea de a deosebi cele doua componente. Iar simpla includere a posturilor in categorii diferita nu te ajuta mult.

Si atunci, care ar fi cel mai credibil tip de blog? Scuzati-mi parerea, poate neconforma cu a voastra, dar mie mi se pare ca blogul personal este de departe cel mai credibil. De ce? Pentru ca e personal, pentru ca stii de la inceput ca este subiectiv, pentru ca iti da posibilitatea sa ai propria ta opinie, ca cititor, pentru ca poti verifica usor informatia apeland si la alte surse…etc…Dar, mai ales pentru ca nu reprezinta punctul de vedere al niciunui grup de interese.

Sa luam de exemplu un oarecare blog in care este facuta o pseudo recenzie a unei console de joc.

Daca e un blog personal, atunci exprima doar parerea si experienta in materie a autorului. Daca am probat si eu consola respectiva, ii pot impartasi opinia, sau il pot combate cu argumentele mele. Ideea este ca , sub orice forma, va exista un dialog.

Daca este un blog Corporate, al firmei care produce consola, atunci va exprima o imagine supradimensionata a produsului, in concordanta cu imaginea firmei. Opinia ta, pro sau contra, nu intereseaza pe nimeni.

Iar daca este un blog specializat, sa spunem, pe console, atunci va exprima, in parte parerea producatorului, si cateva impresii ale autorului. Aici va trebui sa distingi subiectivul de obiectiv.

In concluzie, blogul vostru ofera suficienta credibilitate?

Clasificari, canoane, festivaluri, scale….Toate nominalizeaza o serie de bloguri care…care ce? Chiar sunt curios cum v-ati caracteriza blogurile, voi astia care participati la astfel de evenimente? Considerati ca aveti un blog de calitate? Ca oferiti informatii si pareri valide? De ce?

Cel mai bun blog, cel mai aratos, cel mai amuzant, cel mai…cel mai… hai sa fim seriosi. Ce inseamna un blog? Pana la urma cum definiti voi ceea ce faceti?

Sa luam exemplul WordPress-ului. Din suta de bloguri care se intrec zilnic pentru primele pozitii, in realitate doar cateva merita citite. Si am sa dau si exemple : Luciat, Krossfire, Sergiu Somesan, ITShit . Sunt bloguri care ofera ceva! Nu spun ca sunt numai ele. Au fost doar cateva exemple.

Dar pana la urma, blogul este un jurnal online. Putin personal. In care iti exprimi parerea despre diferite aspecte ale vietii, ale lumii incare traim. O faci intr-un mod elegant sau mai putin elegant. Dar e al tau. Si-ar trebui sa ti se rupa de clasamente si scale de valori.

Pentru ca numai tu iti apreciezi potentialul si informatia pe care o oferi. Daca vrei sa castigi bani, atunci vei scrie doar pentru cititori. Asta inseamna ca vei respecta parerea lor. Asta insemna ca nu vei mai fi tu insuti.

Asta inseamna ca nu vei mai avea un BLOG.

Mai tare decat netoo, roMediablogger, roblogfest, si alte asemenea trasnai “academice” si nefolositoare. De fapt, daca stau bine si ma gadesc,Blogul nostru cel de toate zilele este unul dintre cele mai bune clasificari pe care le-am citit in ultima vreme, si care ar trebui promovate si, mai ales, adoptate de lumea bloggerilor. Cel putin din Romania.

Si asta pentru ca tot ne preocupa clasamentele de tot felul, si nu mai putem de dragul nostru atunci cand suntem bagati in seama pe vreunul dintre site-urile care se ocupa de asa ceva. Adica de bagatul in seama.

Chiar sunt curios, si in acelasi timp ii indemn pe toti bloggerii mioritici sa se clasifice singuri. Hai sa vedem unde este cinstea si simtul ridicolului.

Succes.

P.S. Al meu este o combinatie intre mozaic, gica contra si hobby. Depinde mult de ce vad si simt in momentul in care scriu ceva pe blog.

Chiar ma gandeam cand si cine o sa aiba initiativa unei asociatii care sa lupte pentru drepturile bloggerilor in societate !

Era si cazul de altfel. Dar…

Pentru ca intotdeauna exista un dar… care trebuie luat in considerare si privit cu maxima seriozitate, sunt si cateva aspecte de care autorii initiativei se vor lovi pe parcurs.

Prima dintre ele ar fi cea a cititorilor. Pentru ca, intr-adevar, avem oameni care scriu blogguri. Si chiar oameni de valoare.
Ce lipseste sunt cititorii, iar afirmatia asta o sustin in procentaj maxim. De ce? Pentru ca romanul nu a invatat inca sa citeasca….
El intra pe blog, frunzareste cateva articole, si, eventual lasa un comentariu total nepotrivit textului citit pentru ca ii apare si link-ul acolo, si asa isi face rost de cativa vizitatori. Care si ei la randul lor procedeaza la fel.

Asta seamana a cerc vicios, nu-i asa?

In alta ordine de idei, un alt aspect ce necesita o clarificare este cel al regulilor pe care un blogger trebuie sa le respecte pentru a deveni blogger-jurnalist. Aici scrie ca bloggerul e liber sa scrie ce vrea, dar in ceea ce priveste stirile, trebuie sa respecte regulile. Care stiri?
As vrea sa-l vad si eu pe bloggerul care e in stare sa scoata o stire inaintea unei agentii de presa, de unde de obicei o copie si o comenteaza el. Asta inseamna ca o singura sursa e suficienta. Cea a agentiei de unde a copiat stirea. Atunci, regulile se suspenda……
(Acum o sa vina unul si-o sa-mi spuna ca se pun doar trei puncte de suspensie. E blogul meu si pun cate puncte
vreau eu..Uite, acum pun doar doua..)

Alta problema ar fi acea a aprobarii. Ca sa intre in asociatie, un blogger trebuie sa fie aprobat de ceilalti membri. Bun…

Scenariu…:

Eu sunt membru al asociatie. Zoso vrea sa intre in asociatie. Scrie bine, dar nu-mi place moaca lui. Asa ca nu intra. Pentru ca eu sunt membru si el nu, iar muschiul meu nu-l vrea pe langa mine.
(N-am nimic cu Zoso,dar cum ii place sa fie dat exemplu, n-am putut sa ma abtin!)
Si cum sunt si un ferm sustinator al legilor lui Murphy, va dau un argument: daca vrei sa distrugi ceva, organizeaza-l intr-un comitet, sau asociatie, sau….ce vreti voi!

Sunt convins ca se va instala imediat un sistem de bisericute care va narui toata ideea lui Adrian. Si atunci roMEDIAblogger va avea o inmormantare pe cinste.
Lumanarile le aduc eu!

Totusi, pentru ca nu sunt chiar atat de hain la suflet, desi imi place sa dau unde doare mai tare, pentru ca pana la urma de aia dau, si sunt o fire perfectionista, ma declar sustinator al ideii, dar intr-o formula ceva mai viabila.

Care ar fi aia? Pai de aia ma doare capul…de la prea multa gandire!

Daca se lasa si cu un cucui, atunci e OK. Poate-i vine mintea la cap autoarei, si o lasa mai usor cu concluziile trase pe baza unor rationamente subiective si… insuficiente.

Sa vedem:

Cred că marea atracţie a “jurnalismului 2.0” este accesabilitatea. Practic, cu un calculator şi o conexiune la Internet (care sunt, cel puţin în spaţiul occidental, elemente care ţin, deja, de dotările minimale de confort) te poţi adresa lumii întregi, îţi poţi face cunoscute gândurile, îţi poţi găsi companioni de discuţie şi construi o comunitate virtuală “a ta”.

Wrong…. a pornit de la premisa ca orice blog are in spate pe unul sau una ale carui/carei aspiratii dau pe dinafara de atata jurnalism. Nu toti cei care si-au facut blog au aspiratii “atat de inalte”.

… O provocare - pentru că toate aspectele privind responsabilitatea, calitatea, metodologia de verificare şi tratare a informaţiei pe care le presupune lucrul cu profesioniştii devin extrem de fluide. Cât despre responsabilitatea juridică pe care şi-o asumă o redacţie profesională publicând materiale furnizate de non-profesionişti - se sparie gândul.

Pai…sa ne intelegem, vorbim de un jurnalist care si-a facut blog? Sau de un blogger care se vrea jurnalist? In cazul celei de-a doua variante, mi se pare oribil ca un ziarist profesionist sa se inspire dintr-un blog, fara sa-si verifice informatia.

…Jurnalismul cetăţenesc are, evident, şi avantaje, dacă gândim jurnalismul ca un serviciu privit din perspectiva consumatorului. El tinde să acopere informaţiile de nişă (crescători de pisici, cultivatori de flori, oameni afectaţi de o anumită maladie, persoane care împărtăşesc acelaşi hobby, etc). Aceste informaţii nu şi-ar găsi, cel mai probabil, niciodată un loc în presa profesionistă, deşi există comunităţi viu interesate de subiect. Astfel, jurnalismul cetăţenesc poate lărgi aria de subiecte despre care se furnizează informaţii şi se exprimă opinii (adică funcţia jurnalismului tradiţional).

Pai bine, don’soara, vorbim de presa profesionista, sau de presa generalista? Adica un ziarist care lucreaza la o revista de specialitate, ex. horticultura, nu e profesionist? Vezi ca s-ar putea sa-i superi pe unii…mai neprofesionisti…

Într-o lume ca a noastră, în care informaţia este prezumat liberă şi pătrunde peste tot, autorităţile nu pot adopta decât o singură poziţie înţeleaptă: să facă informaţia pe care o generază liber accesibilă oricui: jurnalist profesionist, blogger, cetăţean.

Hai nu zau….Te-ai nascut ieri si ai dormit toata noaptea? Unde ai vazut tu informatie libera? Si aici ma refer numai la informatia cu adevarat importanta.

Cred că ambele categorii ar trebui să definească – poate chiar în comun – un set de valori şi de practici, alături de un cod de conduită. Cred că din acest moment, orice individ ar trebui să fie privit şi tratat ca un “potenţial jurnalist” – şi , de aceea, valorile jurnalismului de calitate ar trebui larg popularizate.

Ca sa nu zici ca sunt baiat rau, subliniez si o afirmatie care mi-a placut, si pentru care te felicit.

Tot articolul il gasiti aici . Va rog doar sa nu dati cu pietre in autoare pentru ca este … mica si dornica de a patrunde lumea tainica si plina de ispite a bloggerului - jurnalist. Noi ii uram, intr-un adevarat spirit socialist, mult succes in activitatea viitoare, ca blogger, si ca jurnalist.