De Craciun
La sfat in Crucea Lumii stau doi Batrani de Aur
Pe jilturi sprijinite de anii ce-au trecut
Cu mainile-mpletite de ochii unui Faur
Care-ndurase lumea la ceas necunoscut
Se-ntuneca Lumina in setea de cuvinte
Si tot priveau Batranii intr-un cristal aprins
Care-adunase-n el si-aducerile-aminte
Si-a orbului privire din totul necuprins
Secunde se-mpleteau in vesnic intuneric
Iar mainile rosteau doar rugaciuni batrane
Simteau si zeii-n tample fluidul luciferic
Pe cer mai straluceau doar stelele pagane
Cu chip de piatra aspra cioplita-n asfintit
Se sfatuiau Batranii la ceas tarziu de vise
Priveau catre Copilul in leagan adormit
Ce-avea sa tina-n Lume sperantele nestinse.
I-au prorocit pe tample cununi de spini sa poarte
Prin El sa ne-amintim de-a noastra vesnicie
Sa-l insotim pe drumul ce duce inspre moarte
sa bem apoi la mese pocale de-apa vie.
Cei doi Batrani cat lumea au nascocit poveste
Si-au raspindit-o-n zare printre straine schituri
s-o spun-apoi copii nascuti din munti si creste
sa-nvie apoi strabunii din vesnicele mituri.
Un mare filozof zimbabwean spunea odata ca, jumatate din viata ne gandim la prostii, si cealalta jumatate …le facem. Pentru ca mi-a placut intotdeauna filozofia, si pentru ca am o stima deosebita pentru respectivul cugetator, m-am gandit ca n-ar fi rau daca mi-as urca si eu opiniile pana la nivelul ochilor domniilor voastre. Nu ca ar fi foarte interesante, nici originale (pana la urma n-am intentia de a inventa roata), dar sunt ale mele si dintr-un egoism la fel de feroce ca si bestia care a indraznit sa-l muste pe marele filozof de care va vorbeam (asta
se intampla intr-o savana din Congo, intr-una din calatoriile initiatice ale respectivului), tin la ele, si am de gand sa vi le bag pe gat.
Your Logical Intelligence is Above Average